4. „Creăm lumea în mintea noastră”: învăţare în sens constructivist în ECD/EDO¹⁶

Atunci când citim o poveste dintr-o carte, creăm în minţile noastre ceva ca un film. Adăugăm detalii şi scene la care autorul face aluzie sau pe care le omite, şi putem chiar să ne imaginăm feţele personajelor. Unele romane fac apel la imaginaţia noastră atât de mult încât suntem dezamăgiţi dacă vreodată vizionăm un film „real” bazat pe un roman. Imaginaţia noastră a produs unul mult mai bun şi este unic, deoarece fiecare cititor produce un „film” diferit.

Acesta este un exemplu al capacităţii noastre de „a crea lumea în mintea noastră”. Lumea în care trăim este lumea aşa cum o percepem – constă în imaginile, experienţele, conceptele şi judecăţile pe care ni le-am creat despre ea. Ca elevi, oamenii vor ca ceea ce aud sau citesc să aibă un sens – vor să înţeleagă. Un cercetător a caracterizat creierul uman ca fiind o „maşină care caută înţeles”. Lucrurile care nu au sens trebuie sortate cumva. Dacă informaţia lipseşte, trebuie fie să o găsim cumva fie să umplem golul dându-ne cu presupusul.¹⁷

Cu ceva experienţă, profesorii au descoperit că atunci când ţin o prelegere, fiecare elev primeşte şi îşi aminteşte un mesaj diferit. Unii elevi îşi vor mai aminti informaţia când vor fi adulţi deoarece le-a trezit un interes puternic, alţii, e posibil să o fi uitat până a doua zi deoarece nu s-a raportat la o structură de cunoştinţe sau de valori pe care o deţineau. Dintr-o perspectivă constructivistă, este important ce se întâmplă în mintea elevilor.

Constructivismul concepe învăţarea ca pe un proces foarte individualizat:

• Elevii construiesc, reformează şi creează structuri cu înţeles. Noile informaţii se leagă de ceea ce un elev deja cunoaşte sau a înţeles.
• Elevii participă la un curs de ECD/EDO cu biografiile şi experienţele lor individuale.
• Genul, clasa, vârsta, etnia sau credinţa religioasă şi alte identităţi pot influenţa perspectiva unui elev.
• Deţinem diferite forme de inteligenţă care merg dincolo de înţelegerea convenţională de a fi bun la matematică sau la limbi¹⁸.
• Nu există un standard absolut pentru relevanţa personală sau politică.

Învăţarea în sens constructivist poate fi diferenţiată în trei sub-categorii, iar profesorii joacă un rol important în susţinerea acestora.

16. Pentru o descriere mai detaliată a acestui subiect, vezi Volumul IV din această ediţie.
17. Vezi Gollob R. şi Krapf P. (eds) (2008), ECD/EDO Volumul III, Capitolul 1, Stereotypes and prejudices.What is identity? How do I see others, how do they see me?, (Stereotipuri şi prejudecăţi.Ce este identitatea? Cum îi percep pe ceilalţi, cum mă văd ei?), Strasbourg, pp. 19-38.
18. Vezi lucrările lui Howard Gardner privind inteligenţele multiple.

Profesorii le pot oferi elevilor sprijin printre altele, prin:

• crearea de oportunităţi de învăţare;
• proiectarea de sarcini stimulative;
• instruirea prin intermediul mediilor şi prin contribuţii (prezentări) care reprezintă obiectele învăţării;
• încurajarea şi sprijinul oferit pentru creşterea stimei de sine a elevului.

Într-o mare măsură, noi toţi creăm asemenea aplicaţii, dar în şcoală, le oferă profesorul, printre altele, prin:

• oportunităţi de împărtăşire, prezentare şi discuţie;
• testare şi evaluare formală;
• oferirea sau solicitarea unei activităţi de tip portofoliu;
• proiectarea unor sarcini stimulative, de exemplu prin proiecte.

În lipsa acestui element al revizuirii şi testării critice, orice efort de învăţare ar deveni irelevant pentru societate şi pentru elevii înşişi. În cazul acesta, învăţarea are şi o dimensiune socială.