2. Sarcini de lucru şi întrebări cheie privind condiţiile predării şi învăţării

2.1 Sarcina de lucru

La începutul acestui capitol veţi găsi întrebările cheie. Întrebările următoare pentru autocontrol oferă o abordare mai detaliată a diferitelor aspecte ale condiţiilor învăţării.

2.2 Întrebări cheie

• Ce cunoştinţe şi abilităţi deţin deja elevii?
• Ce cunoştinţe şi abilităţi deţin eu?
• Care sunt condiţiile externe de care trebuie să fiu conştient?
• Ce ştiu despre elevi ca individualităţi?
• Ce elemente de cunoaştere şi ce informaţii trebuie să aibă elevii pentru a le permite să rezolve noua sarcină de lucru?
• Referitor la noul subiect, ce informaţii, abilităţi şi experienţă (prealabile) au dobândit deja elevii? Ce este nou pentru ei, ce se repetă, ce este esenţialt şi ce este în plus?
• La ce tehnici de lucru şi de învăţare mă pot aştepta din partea elevilor să stăpânească şi ce experienţă au în legătură cu diferite metode de predare şi forme de interacţiune socială?
• Ce atitudini, obiceiuri, prejudecăţi sau convingeri pozitive sau negative ar trebui sau trebuie să mă aştept să întâlnesc?
• Cum pot depăşi dificultăţile de învăţare, barierele în învăţare şi rezistenţa împotriva învăţării?
• Am evaluat corect voinţa copiilor de a învăţa, sentimentele lor, capacitatea de reacţie, nevoile de învăţare, aşteptările, interesele, activităţile recreative şi condiţiile lor de trai?
• Ce condiţii şi influenţe socio-culturale şi ce sisteme de sprijin sunt importante pentru activitatea din clasă? Ce rol joacă părinţii, fraţii şi surorile, semenii sau alţi oameni care sunt importanţi din punct de vdere psihologic?

• Ce ştiu despre clasa mea?
• Ce caracteristici ale clasei ar trebui să am în vedere şi să reacţionez la ele?
• Cum vreau sau cum trebuie să conduc clasa (comunicare, comportament social, relaţii perturbate etc.)?
• Cum este atmosfera în clasă (evoluţia grupurilor, legarea de prietenii, outsideri etc.)?
• Ce convenţii trebuie respectate (limbaj, datorii, aşezare în bănci, reguli ale interacţiunii sociale, ritualuri, ocazii speciale, ceremonii şi petreceri etc.)?
• Care este mărimea şi structura clasei (gen, varietate multiculturală etc.)?

• Ce experienţă, abilităţi şi cunoştinţe generale am?
• În ce măsură cunoştinţele mele sunt incomplete – în ceea ce priveşte conţinutul şi subiectul, obiectivele, metodele corespunzătoare de predare şi procesele de învăţare?
• În ce domenii doresc, eu însumi, să învăţ (cunoaştinţe, metode de predare, abilităţi profesionale, calităţi personale, aspecte care ţin de rutina zilnică etc.)?
• Ce concept de natură umană îmi serveşte ca orientare generală?
• Care este cadrul teoretic sau versiunea simplificată a unei teorii care îmi ghidează activitatea de profesor?
• Cum aş descrie şi califica relaţia mea cu elevii?
• Care sunt limitele mele personale în ceea ce priveşte orele de lucru, stresul etc.? Cum mă folosesc de capacitatea personală de lucru?
• Cum îmi pot reduce volumul de muncă printr-o planificare mai bună a activităţii mele şi a altor activităţi?
• Cum îmi folosesc şi economisesc bugetul de timp şi cum fac faţă surselor de stres personal?

• Cum îmi repartizez timpul unei zile sau al unui an şi timpul consacrat activităţii de predare?
• Cum a fost concepută sala de clasă?
• Cum este echipată şcoala: numărul şi tipul sălilor de curs, echipamente disponibile, materiale etc.?
• Ce cadru este asigurat în ceea ce priveşte cultura şcolii (proiecte comune pentru grupuri de vârste diferite, munca în echipă şi obligaţiile echipei, cooperarea cu părinţii, autorităţile sau experţii care lucrează cu copiii cu nevoi speciale etc.)?

• Empatie, dedicare (responsivitate la sentimente, gânduri, puncte de vedere şi nevoi), acceptare binevoitoare (stima de sine nu depinde de nicio condiţie), sinceritate, stabilitate, încredere
• Leadership într-un spirit de stimă şi respect (ataşare emoţională, raţionament inductiv, control autoritar, promovarea integrării sociale şi a democraţiei)

Relaţii şi comunicare în clasă

• Înţelegere reciprocă
• Relaţii simetrice
• Co-educaţie de gen non-discriminatorie
• Cunoaşterea altor oameni
• Prietenie
  • Comunicare verbală şi non-verbală
  • Adoptarea de alte perspective şi puncte de vedere
  • Autopercepere şi perceperea de către ceilalţi

Mediul prevenirii conflictului

• Comunitate corectă şi protectoare, comunitatea elevilor, responsabilităţi împărţite (profesori şi elevi – de gen masculin şi feminin)
• Cooperare, nu competiţie
  • Învăţare socială
  • Reguli şi convenţii
  • Meta-comunicare şi meta-interacţiune
  • Limitare şi consolidare

Măsuri educaţionale

• Discuţii de rezolvare a conflictului
• „Masă rotundă”
• Jocuri
• Cooperare ca mod de schimbare a comportamentului personal
• Feedback încurajator
• Responsibilităţi individuale
• Pedeapsă
• Confruntarea cu probleme care ţin de hărţuire şi violenţă în clasă sau în şcoală

• Ordinea este necesară în toate situaţiile. Un grup fără ordine şi fără reguli de bază nu poate fi democratic.
• Limitele sunt necesare. Regulile pot fi greşite sau necorespunzătoare. Dar atât timp cât nu au fost înlocuite, trebuie respectate. Trebuie, totuşi, ca schimbarea lor să fie posibilă.
• Încă de la început, copiii ar trebui să participe la stabilirea şi implementarea regulilor. Doar astfel, este posibil ca ei să se identifice cu regulile.
• Comunitatea unei clase nu poate funcţiona fără încredere şi respect reciproc. În unele cazuri, se poate dovedi dificilă crearea unei asemenea atmosfere.
• Spiritul de echipă trebuie să înlocuiască competiţia în clasă.
• O atmosferă prietenoasă în clasă este de importanţă vitală.
• Competenţele sociale ale profesorului au o contribuţie esenţială (conducere democratică, dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la grup, dezvoltarea relaţiilor etc.).
• Comunicarea în cadrul grupului este o realitate permanentă într-o clasă condusă democratic.
• Elevii, băieţi şi fete, trebuie încurajaţi să exploreze ceva nou şi să înveţe din greşeli.
• În limitele stabilite, exercitarea libertăţilor trebuie să fie posibilă. Doar aşa, este posibilă dezvoltarea responsabilităţii individuale.
• Disciplina şi ordinea vor fi acceptate şi respectate de bună voie dacă ajută fiecare persoană să se exprime şi dacă sprijină grupul în dezvoltarea de relaţii şi condiţii de lucru satisfăcătoare.

Profesorii trebuie să conducă şi să însoţească clasa. Aceasta este sarcina lor. Ei trebuie să decidă cu privire la diferite lucruri şi, de asemenea, să controleze totul. Ceea ce nu ar trebui profesorii să facă este să dorească să controleze procesele de gândire şi dezvoltarea personală a elevilor lor. În special în cadrul ECD/EDO, profesorul are rolul unui model de urmat pentru elevii săi. Cum rezolvă profesorii conflictele? Ce fel de oameni promovează profesorii? Următoarea listă oferă un indiciu asupra locului în care cineva se poate poziţiona. Dar este clar că, în funcţie de condiţiile de învăţare, dispoziţia zilnică, momentele de pericol sau organizarea grupului de elevi etc., a fi mai autocrat sau mai democratic poate avea un sens. În general, este important de reţinut: imaginea mea de persoană ca profesor îşi va pune amprenta aspra activităţii mele zilnice cu elevii.

Dacă un profesor decide să organizeze clasa într-un mod mai democratic, acest lucru este legat de un obiectiv important. Următorul tabel arată paşii care pot fi urmaţi.

1. Unde şi în ce ipostaze mă aflu?
2. Ce ipostază aleg pentru mâine, pentru săptămâna viitoare, pentru anul următor?
3. Cum trebuie să acţionez ca profesor pentru ca şcoala mea să beneficieze de progresul procesului meu de învăţare?

ECD/EDO şi demersul către o atmosferă democratică nu pot avea loc doar în clasă ci trebuie să fie dezvoltate în întreaga şcoală. Din acest punct de vedere, cel mai important jucător este directorul şcolii.

În cadrul materialelor ECD/EDO ale Consiliului Europei, instrumentul „Guvernanţa democratică a şcolilor” sugerează domeniile cheie de lucru şi paşii pentru dezvoltarea şcolii într-o comunitate democratică (vezi, de asemenea, Capitolul 5 din această Parte, Fişele de lucru 15-18).

Aceste patru domenii cheie sunt:

1. Guvernanţa, leadership-ul, managementul şi asumarea responsabilităţii publice
2. Educaţia centrată pe valori
3. Cooperarea, comunicarea şi implicarea: competitivitate şi autodeterminare
4. Disciplina elevilor

Guvernanţa, leadership-ul, managementul şi asumarea responsabilităţii publice

Diferiţi factori interesaţi precum legislatorii, consiliile şcolare locale, sindicatele, elevii şi părinţii, precum şi comunităţile locale au aşteptări din partea conducerii şcolii. Cum face faţă acestor provocări conducătorul şcolii? Ce tip de management aplică în şcoală? Este leadership-ul construit pe consens şi încredere sau este un leadership caracterizat de neîncredere şi concurenţă? Cum sunt împărţite responsabilităţile în şcoală? Cum abordează conducătorul şcolii problema diversităţii? Şi cum arată şcoala responsabilitate faţă de diferiţii factori interesaţi?

Educaţia centrată pe valori

Cum apar valorile precum democraţia, drepturile omului şi respectul pentru diversitate, în contextul formal şi informal al unei şcoli? Cum sunt promovate valorile şi abilităţile sociale ca o cerinţă obligatorie pentru coexistenţa paşnică în societatea modernă globalizată? Cum sunt abordate aceste valori în şcoală?

Cooperarea, comunicarea şi implicarea: competitivitate şi autodeterminare

Şcoala nu este separată de restul societăţii sau de lumea reală. Cum comunică o şcoală pe plan intern şi extern? Cum cooperează o şcoală pe plan intern şi extern? Şcoala se aseamănă mai mult cu o companie disociată sau se aseamănă cu o uşă către societate prin căile şi modurile sale de comunicare şi implicare? Care este misiunea şcolii? Cât de mult este determinată şcoala să-şi pună în practică obiectivele atunci când comunică şi se deschide către societate?

Disciplina elevilor

Într-o şcoală, lucrează împreună mulţi oameni. Ce forţe ar trebui folosite pentru a menţine disciplina şi ordinea într-o şcoală guvernată democratic? Ce îi face pe elevi să respecte regulile date şi ce îi face să le încalce? O şcoală democratică în care elevii nu respectă regulile înseamnă haos?