La multitude qui ne se réduit pas à l’unité est confusion; [Multitudinea care nu se reduce la unitate este confuzie; Blaise Pascal (1623-62) |
Negocierea binelui comun în democraţiile pluraliste | Impunerea binelui comun în regimurile autoritare şi în dictatură |
În democraţiile pluraliste, binele comun este negociat şi susţinut cu argumente. Nimeni nu cunoaşte rezultatul dinainte (AB?). Deseori este nevoie de încercare şi eroare, deci deciziile pot fi corectate şi câteodată chiar trebuie să fie corectate. Politica este un proces de învăţare colectivă prin dezbatere controversată; în final, trebuie să se ia o decizie. | D1: prin revelaţie divină sau analiză ştiinţifică (de ex. marxism – leninism), binele comun poate fi definit în mod obiectiv. Numai elita conducătoare este capabilă să facă asta (D2!). Binele comun justifică orice mijloace, inclusiv forţa, pentru a depăşi rezistenţa şi opoziţia (X). Criticii lui „D1” sau „D2!” sunt denunţaţi ca duşmani. |
În democraţiile pluraliste, grupurile promovează diferite obiective, interese şi valori (Obiectivele A şi B). Fiecare grup îşi susţine obiectivele cu argumente (a1, a2, b1, b2), încercând să influenţeze decizia finalăîn favoarea sa (AAB? – BBA?). Pluralismul induce competiţie şi controversă. Media liberă susţine dezbaterile aprinse. | În dictaturi, grupurile sau indivizii care promovează o alternativăsau care formulează criticisunt reduşi la tăcere(simbol X). Dreptul la participare este garantat numai susţinătorilor regimului. Media este cenzurată. Conducătorul decide ce probleme, interese sau obiective sunt admise pe agenda politică. |
Controversa este considerată necesară şi productivă pentru a ajunge la acord şi compromis. Deciziile sunt deschise revizuirii critice. | Consimţământul este impus şi predefinit de conducător. Controversa este considerată dezarmonioasă şi periculoasă, deoarece este dificil de controlat. |